VREAU…

Standard

          Uneori imi simt inima atat de grea incat mi-as dori ca cineva sa mi-o tina in palme…macar pentru cateva secunde. Si de fiecare data cand obosesc, sa fie acolo…pentru acele secunde. Mi-as dori sa imi zambeasca tandru si apoi…si apoi sa scape acel zambet jucaus…multumit. Vreau sa invat sa dorm langa cineva. Pentru ca nu stiu. Sa invat sa respir atunci cand sarut si sa iubesc diminetile. Vreau ca atunci cand ne despartim si eu ma intorc sa-l privesc…sa fie acolo, in mijloc de drum, zambind. Vreau sa astept cu nerabdare iarna ca sa ii sarut fulgii de pe buze si sa-mi strecor mana in buzunarul lui. Mi-as dori sa verific telefonul de sapte ori pe minut ca sa vad daca mi-a scris si apoi sa ma chinui sa nu-i scriu prea mult. Vreau sa-i fac o cafea…sa-i spun ca sunt dependenta de ciocolata si el sa nu uite. Vreau sa-i port camasile cand ma trezesc. Vreau sa ne uitam la filme de groaza si el sa rada de mine cand imi pun mainile la ochi. Vreau sa nu mai plang la sfarsituri…Vreau sa nu se termine niciodata cafeaua din ceasca…VREAU…

                                          P.S.: Chiar VREAU baby!:)

Anunțuri

Fii altfel!

Standard

De ce? De ceee? Sunt singura? De ce toti mergeti maine la scoala? De ce toti invatati? De ce va e frica de rahatul ala de test la fizica sau mate? De ce va ganditi la absente? De ce vreti medie mare? De ce iubiti printre iesiri la tabla? Iesiti din tipare! Sariti pe geam de la etaj. O sa cadeti in picioare. Trebuie doar sa stiti ce vreti. Fugiti, cancelaria e aproape. Sariti dintr-o miscare gardul ala mare  cu sarma-nghimpata. Ce daca o sa va intepati? Va trece. Alergati pe strazi. Fugiti printre masini. Strigati tare. Mergeti spre gara. Luati trenul catre Constanta. Sariti pe acoperisuri. Spargeti tiglele in iubire si taiati-va in talpi. Daramati semafoarele care indica rosu. Schimbati semnele de circulatie. Faceti-va insule din sensurile giratorii. Protestati in fata primariei. Cereti vacanta de 6 luni si weekenduri mai lungi. Aruncati-va ceasurile cu alarma. Spargeti monitoarele si televizoarele. Nu mai iubiti in spatele unui ecran. Fiti voi. Traiti-va unii pe altii. Zambiti. Bucurati-va. Faceti poze. Spargeti geamurile. Ascultati muzica. Creati muzica….Apoi mergeti acasa si spune-ti parintilor ca v-ati descurcat la test. 😉

Ceva se intampla

Standard

Nu mai pot sa scriu. Stau si ma uit la creion si nu-mi dau seama de ce nu mai pot comunica cu el si cu foaia asta alba, neatinsa, pura ca o fecioara din fata mea. Stau si ma intreb de ce se uita si creionul si foaia la mine cu ochii mari asteptand parca ca cineva sa-i atinga cu blandete. Si acel cineva sunt eu. Dar de ce nu mai am inspiratie? De ce de fiecare data cand ma uit in jurul meu vad acelasi lucru? Pur si simplu m-am plictisit de peretii astia albastri despre care scriam candva, de personajele din postere care se tot holbeaza la mie zi de zi fara a ma baga in seama sau ceva de genu. M-am plictisit de pozele din fata biroului, care stau parca neatinse. De ce nu ar fi macar una vie sa-mi arunce cu ceva in cap…clar ar fi ceva. Sa stau concentrata, de fapt mai mult visatoare, in fata laptopului ascultand muzica sau jucandu-ma, cum fac deobicei, si deodata sa-mi arunce „fratele meu cu tabloul de langa el in cap”. De ce am spus asta? Pentru ca asta e poza pe care o am in fata mea, si din toate, asta mi se pare cea mai interesanta. In fine eu tot nu am apucat sa scriu ceva pe foaia aia dar tot cu gandul departe sunt, la chestii ciudate care oricum nu se vor intampla vreodata. Si totusi ar trebuii sa incep sa scriu si eu ceva nu? Dar ce? Cum am mai spus locul asta ma superplictiseste. Ar trebuii sa incerc ceva nou! Sa ma duc in alta parte, poate in alta camera, poate in camera cu peretii verzi. Chiar daca acolo nu sunt prea multe de vazut sau chestii de unde ma pot inspira dar totusi e ceva nou, e un nou inceput. Am plecat, ca poate totusi reusesc sa scriu si eu ceva azi ca nu am mai facut-o de ceva vreme.

Pereti asteptati-ma ca vin!

M-ai lovit…stii?

Standard

*

-Crezi?

-Nu.

-Nici eu.

-Pacat.

-De ce?

-Nu stiu.

-E ciudat!

-Ce?

-Totul. Nu cred, nu crezi, dar defapt in ce trebuie sa credem?

-In viata? Sau macar in ceea ce se mai numeste viata.

-Da asa cred. Dar totusi, de ce ma simt amortita in halul asta?

-Stii si eu sunt amortita. Uite ca vine!

-Cine tu?

-El.

-Care el?

-Cel care tot face asta.

-Ce face tu? Ce ai?

-De toate si de fapt nimic, e un simplu om si eu sunt o proasta, pentru ca el nu are nicio vina, dar imi place sa ii invinuiesc pe oamenii slabi, fara putere, fara pic de tupeu de curaj.

-Sincer. Ce e cu tine? Ar trebui sa lasi sticla si tigara aia!

-De ce?

-Nu stiu. Ca asa ar trebui? De fapt faci cum vrei. Mai pune si mie un pahar poate voi uita.

-Ce sa uiti?

-Pai lucrul acela care trebuie uitat de fiecare data. Ca doar de asta bem nu?

-Nu cred. Eu beau ca-mi place si ma face sa ma simt bine, ma ameteste si vad toata lumea verde si stii bine ca ador asta!

-Hei! Mai vrei sa fumezi si restul tigarii?

-Nea…de ce?

-Pai da-mi mie ultimele trei fumuri sa le scot pe nas ca imi place la nebunie.

**

Eu continui sa trag din saraca tigara, si trag, si trag, dar nimic, mai mult de patru fumuri nu mi-a acordat. Pacat, ca as fi dat orice pentru inca un fum scos pe nas. E o senzatie aparte. Si inca mai privesc tigara, nu o sting, pentru ca ador sunetul hartiei arse, iar lumina intima ce se formeaza la capatul tigarii am gasit-o mereu intr-un fel, cumva…erotic.

-Tu trezeste-te!!! Ce e cu tine?

-Nea nimic…visam doar…

-La?

-La nimic! De fapt visam la inca un fum.

-Sorry, nu mai am nici o tigara, dar hai sa iti mai torn un pahar poate te duce el.

-Ok. Pune te rog!

Si il dau repede pe gat ca si cum ar fi fost ultimul si multi altii il asteptau ca pe o cafea calda.

Pauza lunga…………………..

***

-Fatooo, ce e cu tine pe jos?

-Ce ai mama?

-Tu, sangerezi!?! E o balta de sange in jurul tau!!

-Ahh…doar am visat…

-Ce tot bâigui acolo? Ridica-te sa te sterg si stai sa sun la salvare!

-Mama, faci cum vrei! Sincer, nu-mi mai pasa!

-Cum sa nu iti pese?

-Nu-mi pasa, nu trebuia sa ma loveasca…

-Cine te-a lovit???

-…

-Da vorbeste fatooo!

-Nea…a facut-o si punct. Suna la salvare, de o fi sa traiesc e bine de nu tot bine e…

-Tu te-ai drogat?

-Hm-mm intrebarea pe care o asteptam… hai mai lasa-ma!

-Esti nebuna!

-Da stiu! Lasa-ma sa traiesc asa ca mult nu mai am!

-Hai taci ca cu tine nu ma inteleg! Si uite ca a venit si salvarea.

Si cu gandul tot departe ma urca desteptii astia pe targa…in fine nu stiu, nu-mi pasa, nu contati pe mine!

Sete!

Standard

Spune-mi, până la urmă .. aparţinem unul altuia ? Merită ? Te fac să tresari vreun pic ? Te-am făcut vreodată ? Măcar un bob de mac din cât mă tulburi tu pe mine.. Mi-ai dedicat vreo noapte mie ? Ţi-am apărut în vreun vis ?
Am nevoie să-mi spui sincer. Să-mi zgârii auzul cu adevărul fiinţei tale, inexplicabil de plăcut sau grotesc de trist. Ai avea de ce să mă învinovăţeşti pentru vreun zâmbet de-al tău ? Dar pentru vreo lacrimă? Te doare vreodată lipsa mea?
Când nu mă ajungi, ţi se face dor ? Te dor buricele degetelor în anticiparea atingerii pielii mele ?
Un infinit aş putea să te ador. Tu ai putea să mă iubeşti măcar o clipă ?
Numai tu ai puterea să mă ridici, sau să mă arunci. Să îmi dai foc şi să nu mă stingi niciodată până la capăt. Să îmi bucuri sufletul până la isterizare sau să îmi topeşti obrajii în lacrimi. Te mişcă câtuşi de puţin ce-ţi spun ? Pentru numele lui Dumnezeu, îţi pasă vreun pic ?

Confuzii

Standard
In toiul noptii
Pe o petala de soare
Zbor gandindu-ma la gandurile tale.
 


Pace? Sau razboi? Sau o bucata de ziar?
O ceasca sparta intr-un sertar.
O amintire uitata de neuitat.
Un cocor sub amurgul patat.
 


Miros de cafea macinata...in pumnul meu strans,
Cu care ma apar de praful tau de stele...stins.
Soapte, un murmur ambiguu, litere ce se joaca in mintea mea
Ca niste nori...sau poate altceva.

Vreau sa nu mai simt!

Standard

Oamenii se schimba…uneori de la o clipa la alta…se intampla ceva si nu mai esti la fel. Cel mai rau e sa cazi in stari depresive avand in vedere ca nu poti scapa usor din ele. Am citit intr-o revista ca in momentul in care ti se intampla asta, ar fi bine sa te prefaci ca nu e asa si in scurt timp chiar te vei simti bine dar eu nu prea cred pentru ca problema aia ramane acolo si daca nu o rezolvi, rana se adanceste din ce in ce mai mult. Probabil de asta nici nu sunt adepta ţinerii in sine. E rău sa ţii in tine pentru ca pana la urma ajungi intr-un moment in care iti vei varsa naduful pe o faza banala, neimportanta dar avand toate greutatile astea pe suflet nu prea le mai suporti. Ai momente in care nu te suporti nici pe tine, in care ai vrea doar sa adormi si sa nu te mai trezesti sau macar sa fie roz viata atunci cand o vei face. Ce ma intriga pe mine? As vrea sa stiu de unde vin sentimentele. As vrea sa stiu de ce uneori nu putem suporta o persoana chiar daca este prima data cand am vazut-o si nu stim nimic despre ea. De ce atunci cand nu ti se raspunde la sentimentul de iubire iti vine sa plangi? De ce cade lacrima aia? Lacrimile sunt ceva de natura materiala…iar sentimentele nu. Pai atunci? Cum se explica asta? Poate ca nu exista sentimente si totul e doar ceva impus in subconstientul nostru inca de cand ne-am nascut. Si totusi e imposibil sa nu existe. Sa gandim si un pic subiectiv. De ce ţin la X si pentru Y nu am nici cel mai mic sentiment? De ce cand il vad pe X, inima (fiind un lucru material) imi tresare? Care e legatura? De ce murim? Un om sanatos de ce moare? De ce inima ii inceteaza sa bata? Si cum se porneste inima? De ce se opreste? Ce o face sa bata? Poate ca aici intervine asa-zisul “SUFLET”. De ce se intampla sa ai incredere tocmai in persoanele care te tradeaza apoi? De ce suferi numai stiind ca cineva sufera? De ce se intampla sa tii la o persoana si sa nu ii poti zice? Dar cine a zis ca viata e dreapta? Si daca a zis careva…se insala. Uneori incerc sa imi dau seama care e scopul meu in aceasta lume. Si nu gasesc nici un raspuns. De fapt, care e scopul nostru? Pentru ce existam? Ca sa suferim? Ca sa ne chinuim? In cazul asta imi doresc sa nu ma fi nascut niciodata. Ce este fericirea? Pentru mine inseamna doar sa fiu iubita de persoana pe care o iubesc. Oare cer prea mult? Vreau sa nu mai simt! Vreau sa pot minti. Vreau sa nu mai pun suflet pentru oricine. Vreau sa fiu REA. Si de cate ori mi-am zis “Gata! De maine nu mai tin la nimeni! De maine ma intereseaza doar persoana mea!”. Si de un infinit de ori mai mult am simtit durere.

Visul.

Standard

O camera sumbra,
 Ganduri in umbra,
 Ochii lui vii,
 Doi copii.

 Rochia-mi lunga,
 Surasul blajin,
 Mana lui calda,
 Spatiul prea plin.

 Buze nestranse,
 Cuvinte patrunse
 In inimi zdrobite
 Pururi iubite.

 Totul se stinge.
 Inima-mi bate
 Visul ma-mpinge
 Pe el sa-l astept.

 Si este aici, tot timpul cu mine,
 Stand si privind pe chipu-mi cum vine
 Dorinta de-ai strange cu buzele-mi moi
 Buzele sale si obrajii goi.

O nebunie de-o zi.:x

Standard

M-a prins ploaia in parc. O rapaiala calda care a inveselit natura.De mine ce sa mai zic…mi-am luat papucii in mana si n-am ratat nicio balta.Cativa batrani m-au facut nebuna.Hm, a zis cineva ca sunt sanatoasa?:)Trebuie sa fi nebun ca sa simti caldura pamantului, sa ignori toti scortosii care trec pe langa tine, sa mirosi verdele racorit, sa readuci in tine inocenta copilariei.Sunt vremuri grele, cum ne putem permite sa fim copii?Doar un nebun isi poate permite.
Ei bine, azi mi-am permis sa fiu nebuna!

21.iulie.2o1o