Arhive pe categorii: Doar vise:x

Dragul meu..

Standard

Imagine

Doar tu iubitule,
Ai reusit intr-o secunda
Sa ma dezbraci
De sentimente,
Cuvinte,
Lasate undeva
In Universul demult pierdut.

Doar tu iubitule,
Ma faci sa ma ascund
In perna moale,
Dupa noaptea alba,
In dimineata plina
Cu zambete,
Hohote de ras,
Multa cafea si..
Hainele undeva aruncate,
Departe de locul sacru.

Doar langa tine iubitule,
Viata e lunga,
Iubirea mai pura,
Pielea mai calda,
Ochii mai sinceri,
Buze mai umede,
Maini transpirate,
Si vise realizate.

Pe tine iubitule,
Te voi iubi mereu!
Cu sange fierbinte
Ce-alearga prin vene,
Cu inima plina
De foc si durere,
Durere placuta ce-a fost provocata
Odata de tine si de acea haina uitata.

Notă
Imagine


Iubitul meu străin,
Ce scrii cu sloave dulci după paharele cu vin,
Mi-ești nou, dar vechi,
Mi-ești vechi, dar nou,
Străin de locuri străvezii,
Mi-ești veșnicul erou.

Iar tu? Modelul-bibelou,
Ce-oferă tot, dar nu cere nimic.
Copil zâmbind ce crește din șoptit,
A cărui fire-a dăpasit deja
Pumnul cel mic pe după care-ți place să te-ascunzi candva.

Poate le va părea greu de crezut,
Dar nu te-a întalnit.
-Eșarfa ține loc de asfințit.-
Pe tine, iubitule, până și Julieta, cred,
Te-ar fi iubit…

Tu, cel strain

Citat

 

Mirosul dulce amarui al cafelei proaspat facute m-a trezit usor dimineata , facandu-ma sa-mi doresc sa incep devreme ceea ce urma sa fie o zi de neuitat.
Aroma dulceaga poposea deja de jumatate de ceas , dar eu nu conteneam a ma uita cu fascinatie la picaturile de ploaie ce fredonau un cantec sacru doar de ei stiut , adormind totul intr-un somn dulce. Mi-am luat cafeaua sa o savurez , alaturi de o carte buna , dar nu m-am putut concentra , tu erai in fiece gand al meu , in respiratia mea , in cafea , erai esenta , viata.
In sfarsit m-am hotarat sa pasesc si eu afara printre frunzele impinse de vant pe pamant , si peticele micute de apa in care-mi puteam oglindi privirea pentru o secunda , numai pentru a vedea cum parul meu se lupta sa reziste ploii manioase , dar trebuia sa ies , pentru tine , pentru noi . Tineam umbrela strans la piept , ca pe un pandantiv vechi cu valoare sentimentala pe care bunica ti l-ar fi dat cand ar fi considerat ca esti destul de copt la minte ca sa ii intelegi semnificatia covarsitoare.
Ajunsesem in sfarsit la destinatia mea , mai mult plouata decat fericita , dar fericirea o purtam in suflet , acolo , langa tine si amintirile mele . Nu iti stiu adresa , dar poate daca scriu „catre jumatatea mea A.” aceasta v-a nimeri din intamplare la tine , sau cine stie? Am pornit iar la drum , impovarata de griji , de data asta destinatia era alta , un loc unic , unde amintirile se impletesc cu prezentul , unde realitatea e alta , la Gara . Peronul era rece , ma astepta ca acum zece ani cand copil fiind l-am vazut prima oara.
Acum povestea e alta , peronul nu ma asteapta pe mine ci pe Tine , si impreuna te vom astepta , chiar daca timpul se va opri in loc. Eu te astept aici, si cand te hotarasti sa vii, aici ne vedem, pe banca asta uda de lacrimi. Si atunci vor avea loc exploxii ale norilor si deplasari ale placilor tectonice.

 

Waiting…

311.303

Standard

 

Noapte, intervalul de timp cuprins intre apusul soarelui si rasaritul lui, reprezinta un taram al viselor. Adormita, subconstientul imi ofera o inlantuire de imagini cu intamplari si oamnei din viata cotidiana, transpuneri ale trairilor mele emotionale posibile premonitii. Un film se deruleaza pe ecranul pleoapelor mele, intr-un vechi cinematograf prafuit. Langa un parc de distractii, cu muzica rasunand din boxe ruginite, doi oameni se intalnesc, pasind pe nisipul udat de mare, la un apus de soare. Emotiile sunt mari, iar bucuria ne imbata sufletul de euforie. Ne intindem pe spate si admiram astrul pana cand ochii ne obosesc si incepem sa vedem in umbra. In scurt timp, vad luceafarul aratandu-se mandru pe cer, ii arat lui si impreuna ne punem o dorinta. In aceasta noapte va fi o luna plina, mare si rosiatica, arzand in ea utopia Terrei. Ne miscam lent in ritmul muzicii, mici marionete ghidate de vantul delicat. Valuri timide ni se izbesc de picioare, indemnandu-ne sa ne jucam cu ele. Intram in joc si incepem o lupta “pe viata si pe moarte”. Alergam, izbim valurile cu picioarele pentru a ne stropi reciproc, radem colorat, ne aruncam in mare…Avantajul visului e ca pot depasi fobiile zilnice, in cazul meu frica de mare. Uzi si extenuati ne asezam pe nisipul rece si incercam sa numaram stelele. Cate sunt? 200.000-300.000? Nu! Sunt 311.303. Pe fundal se aude melodia “Nu am chef azi, nu am chef de nimic” si incepi sa mi-o fredonezi in soapta, eu te acompaniez in gand. Adormim. Raze de soare imi gadila fata, zicandu-mi “Hai! Trezeste-te!”.Incet revin in realitatea curenta. O usoara pata de tristete se imprima in sufletul meu, cand realizez ca totul a fost un vis, un vis mirific si cat se poate de real.

 

 

De aici incepe rutina…

Scrisoare pentru tine.

Standard
             Straine cu ochii verzi, negri, albastri sau caprui, momentan nu ne cunoastem, dar mai tarziu o vom face si trebuie sa iti spun de pe acum ca sa sti.
              Mai, eu nu o sa raman . Nu o sa vreau sa raman, repeta-ti asta pana cand o sa intelegi. Si nu, nu are legatura cu tine, e vorba de mine. M-am saturat sa raman mereu cea care ramane mereu in urma. M-am saturat sa-i vad pe toti cum pleaca, asa ca, de acum inainte, nu o sa mai dau nimanui sansa de a ma lasa in spate. O sa plec, straine. O sa plec cand o sa ne fie lumea mai draga. O sa plec cand nici tu si nici eu nu ne vom astepta. O sa plec de indata ce iti voi spune ca voi ramane pentru totdeauna. O sa plec fara sa-ti spun cuvinte de adio. O sa plec si o sa ma uit inapoi ca sa vad cum e. Sa vad cum e sa pleci, cum e sa parasesti. Sa vad, ce doare mai tare, sa parasesti sau sa fi cel parasit? Straine, nu o sa-mi cer iertare si nu o sa-ti spun ca-mi pare rau. Eu te-am avertizat, acum stii. Stii care va fi finalul nostru, cu toate ca nici macar nu am inceput. Dar totusi, crezi ca va durea mai putin? Acum ca ne stim viitorul? Acum ca stim ce ne asteapta? Eu nu stiu. Vom vedea.
             Straine, eu nu o sa vreau sa raman. Si o sa plec. O sa plec cand o sa ne fie lumea mai draga, dar in timpul in care o sa stau, IUBESTE-MA. IUBESTE-MA fara sa o spui si fara ca eu sa simt la fel pentru tine. Si straine, iti dau un mic pont: daca o sa ma faci sa vreau sa raman, o sa te iubesc si eu!
 
        „And someday/ I’m gonna stay/ But not today/ Not today…”

VREAU…

Standard

          Uneori imi simt inima atat de grea incat mi-as dori ca cineva sa mi-o tina in palme…macar pentru cateva secunde. Si de fiecare data cand obosesc, sa fie acolo…pentru acele secunde. Mi-as dori sa imi zambeasca tandru si apoi…si apoi sa scape acel zambet jucaus…multumit. Vreau sa invat sa dorm langa cineva. Pentru ca nu stiu. Sa invat sa respir atunci cand sarut si sa iubesc diminetile. Vreau ca atunci cand ne despartim si eu ma intorc sa-l privesc…sa fie acolo, in mijloc de drum, zambind. Vreau sa astept cu nerabdare iarna ca sa ii sarut fulgii de pe buze si sa-mi strecor mana in buzunarul lui. Mi-as dori sa verific telefonul de sapte ori pe minut ca sa vad daca mi-a scris si apoi sa ma chinui sa nu-i scriu prea mult. Vreau sa-i fac o cafea…sa-i spun ca sunt dependenta de ciocolata si el sa nu uite. Vreau sa-i port camasile cand ma trezesc. Vreau sa ne uitam la filme de groaza si el sa rada de mine cand imi pun mainile la ochi. Vreau sa nu mai plang la sfarsituri…Vreau sa nu se termine niciodata cafeaua din ceasca…VREAU…

                                          P.S.: Chiar VREAU baby!:)

Fii altfel!

Standard

De ce? De ceee? Sunt singura? De ce toti mergeti maine la scoala? De ce toti invatati? De ce va e frica de rahatul ala de test la fizica sau mate? De ce va ganditi la absente? De ce vreti medie mare? De ce iubiti printre iesiri la tabla? Iesiti din tipare! Sariti pe geam de la etaj. O sa cadeti in picioare. Trebuie doar sa stiti ce vreti. Fugiti, cancelaria e aproape. Sariti dintr-o miscare gardul ala mare  cu sarma-nghimpata. Ce daca o sa va intepati? Va trece. Alergati pe strazi. Fugiti printre masini. Strigati tare. Mergeti spre gara. Luati trenul catre Constanta. Sariti pe acoperisuri. Spargeti tiglele in iubire si taiati-va in talpi. Daramati semafoarele care indica rosu. Schimbati semnele de circulatie. Faceti-va insule din sensurile giratorii. Protestati in fata primariei. Cereti vacanta de 6 luni si weekenduri mai lungi. Aruncati-va ceasurile cu alarma. Spargeti monitoarele si televizoarele. Nu mai iubiti in spatele unui ecran. Fiti voi. Traiti-va unii pe altii. Zambiti. Bucurati-va. Faceti poze. Spargeti geamurile. Ascultati muzica. Creati muzica….Apoi mergeti acasa si spune-ti parintilor ca v-ati descurcat la test. 😉

Sete!

Standard

Spune-mi, până la urmă .. aparţinem unul altuia ? Merită ? Te fac să tresari vreun pic ? Te-am făcut vreodată ? Măcar un bob de mac din cât mă tulburi tu pe mine.. Mi-ai dedicat vreo noapte mie ? Ţi-am apărut în vreun vis ?
Am nevoie să-mi spui sincer. Să-mi zgârii auzul cu adevărul fiinţei tale, inexplicabil de plăcut sau grotesc de trist. Ai avea de ce să mă învinovăţeşti pentru vreun zâmbet de-al tău ? Dar pentru vreo lacrimă? Te doare vreodată lipsa mea?
Când nu mă ajungi, ţi se face dor ? Te dor buricele degetelor în anticiparea atingerii pielii mele ?
Un infinit aş putea să te ador. Tu ai putea să mă iubeşti măcar o clipă ?
Numai tu ai puterea să mă ridici, sau să mă arunci. Să îmi dai foc şi să nu mă stingi niciodată până la capăt. Să îmi bucuri sufletul până la isterizare sau să îmi topeşti obrajii în lacrimi. Te mişcă câtuşi de puţin ce-ţi spun ? Pentru numele lui Dumnezeu, îţi pasă vreun pic ?

Adio.

Standard

Zorii au soptit adio.Spiritele m-au imbratisat.Paloarea din obraji a disparut.Sperantele stau la capataiul meu.Candelabrele se sting.Luna va mai primi inca o amazoana.Si ce daca clopotele regreta,lacrimile inlantuie singuratatea/supravietuirea,remuscarile vor fi ca spinii,un pamant se va intoarce la a sa origine?De ce ingerii sa devina demoni datorita otravei materiale?De ce sufletele pure sa devina negre?De ce sa tasneasca sangele purpuriu din inimi obosite?De ce sa pierd bucuria de a simti caldura sufleteasca?De ce ochii verzi privesc in oglinzi si nu se recunosc?De ce sa afle adevaruri reale care dor cand de fapt nu au nici o valoare?De ce sa primesc aplauze prefacute?De ce sa traiesc in iluzii cand pot pur si simplu sa merg pe aleea principala?Persoane asociate cu evenimente, culori asociate cu senzatii, vorbe asociate cu amintiri, ferestre asociate cu mistere, usi cu claustrofobie, melodii asociate cu lacrimi.Ramas-bun prin cuvinte sau fapte?Nu e loc de reprosuri.Ramane doar o lunga tacere.Eu vreau,tu simti,el neaga,ea acuza,ei marturisesc,ele stau,noi credem.Oare aceasta e conjugarea funebra?Carti pline de credinte, lumanari tremurand in mainile martorilor,pasi indurerati.Rezultat sau efect culpabil?In tacere gasesti raspunsul…

Viziune.

Standard

Vedeam cum stelele luceau de atata venin, luna avea chipul palid de tristete, briza marii era furioasa,in padure se auzeau gamete, vantul blestema pacatele altora,tacerea umbrelor anunta enigme, inimi care bateau in unison sau se opreau in miezul regretelor, pasi grabiti de tenebrelele fricii, fantome care isi cautau prezentul pierdut, clante rupte de mainile razbunarii, lacul era format din lacrimi iar ecoul din suspine.Viziunea noptii sau a reflectiei insangerate a unor imagini.A batut ceasul la 2 sferturi de cinism, 3 jumatati de indoieli, 5 doimi de egoism .Asa trec clipele.Prin obscuritate…