Arhivele lunare: Ianuarie 2011

Ceva se intampla

Standard

Nu mai pot sa scriu. Stau si ma uit la creion si nu-mi dau seama de ce nu mai pot comunica cu el si cu foaia asta alba, neatinsa, pura ca o fecioara din fata mea. Stau si ma intreb de ce se uita si creionul si foaia la mine cu ochii mari asteptand parca ca cineva sa-i atinga cu blandete. Si acel cineva sunt eu. Dar de ce nu mai am inspiratie? De ce de fiecare data cand ma uit in jurul meu vad acelasi lucru? Pur si simplu m-am plictisit de peretii astia albastri despre care scriam candva, de personajele din postere care se tot holbeaza la mie zi de zi fara a ma baga in seama sau ceva de genu. M-am plictisit de pozele din fata biroului, care stau parca neatinse. De ce nu ar fi macar una vie sa-mi arunce cu ceva in cap…clar ar fi ceva. Sa stau concentrata, de fapt mai mult visatoare, in fata laptopului ascultand muzica sau jucandu-ma, cum fac deobicei, si deodata sa-mi arunce „fratele meu cu tabloul de langa el in cap”. De ce am spus asta? Pentru ca asta e poza pe care o am in fata mea, si din toate, asta mi se pare cea mai interesanta. In fine eu tot nu am apucat sa scriu ceva pe foaia aia dar tot cu gandul departe sunt, la chestii ciudate care oricum nu se vor intampla vreodata. Si totusi ar trebuii sa incep sa scriu si eu ceva nu? Dar ce? Cum am mai spus locul asta ma superplictiseste. Ar trebuii sa incerc ceva nou! Sa ma duc in alta parte, poate in alta camera, poate in camera cu peretii verzi. Chiar daca acolo nu sunt prea multe de vazut sau chestii de unde ma pot inspira dar totusi e ceva nou, e un nou inceput. Am plecat, ca poate totusi reusesc sa scriu si eu ceva azi ca nu am mai facut-o de ceva vreme.

Pereti asteptati-ma ca vin!

Anunțuri

M-ai lovit…stii?

Standard

*

-Crezi?

-Nu.

-Nici eu.

-Pacat.

-De ce?

-Nu stiu.

-E ciudat!

-Ce?

-Totul. Nu cred, nu crezi, dar defapt in ce trebuie sa credem?

-In viata? Sau macar in ceea ce se mai numeste viata.

-Da asa cred. Dar totusi, de ce ma simt amortita in halul asta?

-Stii si eu sunt amortita. Uite ca vine!

-Cine tu?

-El.

-Care el?

-Cel care tot face asta.

-Ce face tu? Ce ai?

-De toate si de fapt nimic, e un simplu om si eu sunt o proasta, pentru ca el nu are nicio vina, dar imi place sa ii invinuiesc pe oamenii slabi, fara putere, fara pic de tupeu de curaj.

-Sincer. Ce e cu tine? Ar trebui sa lasi sticla si tigara aia!

-De ce?

-Nu stiu. Ca asa ar trebui? De fapt faci cum vrei. Mai pune si mie un pahar poate voi uita.

-Ce sa uiti?

-Pai lucrul acela care trebuie uitat de fiecare data. Ca doar de asta bem nu?

-Nu cred. Eu beau ca-mi place si ma face sa ma simt bine, ma ameteste si vad toata lumea verde si stii bine ca ador asta!

-Hei! Mai vrei sa fumezi si restul tigarii?

-Nea…de ce?

-Pai da-mi mie ultimele trei fumuri sa le scot pe nas ca imi place la nebunie.

**

Eu continui sa trag din saraca tigara, si trag, si trag, dar nimic, mai mult de patru fumuri nu mi-a acordat. Pacat, ca as fi dat orice pentru inca un fum scos pe nas. E o senzatie aparte. Si inca mai privesc tigara, nu o sting, pentru ca ador sunetul hartiei arse, iar lumina intima ce se formeaza la capatul tigarii am gasit-o mereu intr-un fel, cumva…erotic.

-Tu trezeste-te!!! Ce e cu tine?

-Nea nimic…visam doar…

-La?

-La nimic! De fapt visam la inca un fum.

-Sorry, nu mai am nici o tigara, dar hai sa iti mai torn un pahar poate te duce el.

-Ok. Pune te rog!

Si il dau repede pe gat ca si cum ar fi fost ultimul si multi altii il asteptau ca pe o cafea calda.

Pauza lunga…………………..

***

-Fatooo, ce e cu tine pe jos?

-Ce ai mama?

-Tu, sangerezi!?! E o balta de sange in jurul tau!!

-Ahh…doar am visat…

-Ce tot bâigui acolo? Ridica-te sa te sterg si stai sa sun la salvare!

-Mama, faci cum vrei! Sincer, nu-mi mai pasa!

-Cum sa nu iti pese?

-Nu-mi pasa, nu trebuia sa ma loveasca…

-Cine te-a lovit???

-…

-Da vorbeste fatooo!

-Nea…a facut-o si punct. Suna la salvare, de o fi sa traiesc e bine de nu tot bine e…

-Tu te-ai drogat?

-Hm-mm intrebarea pe care o asteptam… hai mai lasa-ma!

-Esti nebuna!

-Da stiu! Lasa-ma sa traiesc asa ca mult nu mai am!

-Hai taci ca cu tine nu ma inteleg! Si uite ca a venit si salvarea.

Si cu gandul tot departe ma urca desteptii astia pe targa…in fine nu stiu, nu-mi pasa, nu contati pe mine!